Trecusera deja cateva zile de la acel prim sarut , cu fiecare zi ma atasm tot mai mult de ea , ma duceam seara sa o iau de la liceu , numai ca sa pot sa o vad, sa o tin in brate, sa o sarut. Eram fascinate de toate nebuniile ei, de crizele nervoase , pe care le avea destul de des, momentele triste in care statea rezemata de mine si se uita la asflat sau la cer nu stiam ca ma indragostesc in fiecare zi din ce in ce mai tare de totae aspectele ei , de sarcasmul cu care vorbea, ironia cu care trata orice situatie. Eram indragostit de mereu schimbatoarele ei expresii faciale , ma inmuiam cand se uita peste ochelari la mine. Eram fericit ca o gasisem pe ea, ma simteam bine , in siguranta, la locul meu .
In ziua in care am aflat de plecarea tatalui meu in 2 saptamani definitive in suedia m-am intristat si o zi intreaga am plans, si ii zisesem si ei cu o seara inainte de asta, de ce ma apasa asa de tare pe inima si ea ma asigura ca o sa fie alaturi de mine si ca totul o sa fie mai usor, si chiar am crezut , chiar am sperat ca asa e , am zis ca pot avea incredere in ea fara sa imi ridic semne de intrebare. In ziua pe care am petrecuto cu lacrimi in ochii ma dusesem sa o iau de la liceu , eram trist, epuizat, ma durea capul si imi era frig. In momentul ala ea nu mai avea sentiment pentru mine , sau cel putin asa cred eu , nu stiu care a fost de fapt poveste si prefer sa nu aflu , unele lucruri sunt mai bine lasate in urma. In acea seara s-a despartit de mine , iar eu am ras, am ras chinuit, pentru ca lacrimile imi erau epuizate, varsasem rauri in ziua acea, nu mai aveam ce sa fac, oboseala psihica se transformase in oboseala fizica si cedasem in moemntul in care incerca sa ma anunte de despartirea ce avea sa imi ridice semne de intrebare ceva timp de atunci incolo.
In seara acea vorbeam cu ea despre asta, imi spunea ca nu ma merita, ca sunt prea bun si ca ea are nevoie si sa sufere, a fost ciudat, tocmai lucrul de care incercam sa o apar a fost motivul despartirii (lipsa de suferinta) , simteam ca mi-se crapa capul. In seara aia nu mai puteam procesa, ma culcasem tarziu , a doau zi cand m-am ridicat din pat m-am ridicat trist, o visasem , imi adusesem aminte lucrurile placute, lucrurile neplacute, petrecute in scurt timp, si dupa cam 3 zile in care am tinut-o tot asa, mi-am spus ca speranta moare ultima si ca daca eu tin cu adevarat cat credeam la ea, voi mai trage, voi spera, voi incerca o impacare si imi dadusem ultimatum , inainte de craciun , au fost zile chinuitoare , cu gandul la ea mereu ma lovise masina pe trecerea de pietoni , o vedeam in toate fetele pe care le intalneam pe strada, care imi aduceau aminte cumva de ea , incercam sa o caut peste tot. Dar totusi nu o gaseam , inca mai tineam legatura , ea avea alta relatie, eu altele, nimik interesant , cat sa nu fiu singur. Intr-o zi am hotarat sa imi urc inima in dinti cu tot cu artere si sa ii spun ca inca mai tin la ea, si prin asta nu speram sa vrea imediat san e impacam , vroiam sa stie ca eu inca o port in inima , nu am inteles si probaibl ca nici nu o sa pot sa inteleg de ce am vrut eu neaparat sa ia la cunostinta. I-am spus pana la urma si ea nu ramasese prea socata, era doar pusa pe ganduri si am stabilit san e vedem a doua zii, ca deobicei sa o iau de la liceu. Pe drum spre liceul ei simteam un aer mult prea cunoscut al unor amintiri placute, ma simteam bine , ma uitam in jur si totul imi aducea amintiea de cate ceva, toate peisajele, coltuirle, ma trimiteau la cate un lucru legat de ea.
Cand am zarit-o am avut o tresarire, mi-a termurat tot corpul , cand s-a aropiat de mine i-am simtit mirosul pe care nu as fi putut sa il uit niciodata, eram asa de incantat ca o vedeam ca nu am puteam sa nu ii vorbesc cum faceam deobicei, nu puteam sa ma abint din a o atinge, din nimik, ma simteam dus de val. Am ajuns la ea la scara intr-un tarziu, ne am asezat pe trepte si am inceput sa vorbim , din vorba am ajuns san e jucam , san e tachinam si iar sa vorbim serios.
La un moment dat din senin mi-a spus ca vrea sa ne impacam , am ramas stupefiat , am vorbit despre asta, ca o lovise asa din senin idea. Ne am sarutat ca dupa o lunga absenta unul de langa celalalt. Seara aia a fost probabil cea mai fericita seara din viata mea, chiar mai fericit decat in ziua in care se termina scoala si intra vacanta de vara in drepturi , eram in nirvana , cantam , vorbeam singur, ma miscam foarte mutls I foarte repede, invatasem sa zambesc din nou , TRAIAM DIN NOU !!! am petrecut sarbatorle impreuna si a fost de neuitat , atata pot spune!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu